As vrea sa incep prin a ma prezenta, dar nu am nume. Nu a vrut sa-mi dea nume, dar tind sa cred ca a avut un motiv. Nu exist cu adevarat. Sunt doar in imaginatia lui. Nu stiu cine e, pentru ca nu a vrut sa stiu.
Tot ceea ce stiu, stiu de la el. Sunt frumoasa pentru ca asa si-a imaginat el. Nu m-as putea descrie totusi, pentru ca nu si-a imaginat asta. Probabil pentru a-mi lasa mie libertatea de a-mi alege culoarea parului, a ochilor...
M-am indragostit de el pentru ca el si-a imaginat. Simt fluturasi in stomac, ii multumesc pentru asta. Ma iubeste? As vrea sa-si imagineze ca ma iubeste. Ma iubeste! Ce bine e, sunt fericita, ma face sa ma simt vie!
As vrea sa-l pot atinge. Oare isi poate imagina asta? As vrea sa ma sarute.
Acum imi dau seama ca este o iubire imposibila. El este real, eu nu. Nu as putea sa-l mangai niciodata. Nici el nu ar putea s-o faca. Sunt trista...
Iubitule, stii ca eu voi exista mereu, aici in cuvintele tale, insa nu as putea trai fara tine atunci cand tu nu vei mai fi. Mi-ar fi foarte greu, iar ceea ce te rog acum doar tu o poti face.
Iubitule, te rog, distruge-ma! Te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu