Împăturit în cutia poştală (V)

Buna din nou,

Si scuze ca-ti raspund iarasi, e ultima oara. Dar da, recunosc, imi doream probabil foarte mult sa ne intalnim accidental. Eram emotionata, si probabil voi fi iarasi in momentul in care vin sa-ti las acest biletel.
Nu stiu daca ce imi scrii e ceea ce gandesti cu adevarat, pentru ca te cunosc, la fel cum si tu ma cunosti. Astfel ca iti fac o propunere. De fapt nu e neaparat o propunere. Maine seara dupa 8 e un vernisaj la Atelier 35 care se anunta a fi dragut. Eu voi fi acolo.

Cu drag,
Cel putin o parte din viata ta

P.S.: Apropo, la intrare se dau masti.

Sfârşit

Împăturit în cutia poştală (IV)

Buna,

Erai bine ascunsa intr-adevar. Multumesc!
Nu cred ca e o idee buna sa ne vedem. Noi doi nu am putea sa ne privim doar ca simpli prieteni. Suntem incarcati de trecut si amintiri, ar fi doar o amagire sa consideram ca ne intalnim amical. Noi doi nu putem fi prieteni. Suntem totul sau nimic. E deja prea mult ca acum conversam. Propun deci sa nu ne mai scriem.
Te-am vazut cand ieseai din bloc. Tocmai ce coboram scarile, si m-am oprit. Am remarcat esarfa pe care ti-o facusem cadou. Asta ma duce cu gandul la un singur lucru.

Cu drag si din partea mea,
Un ex

P.S.: Erau florile tale preferate.

Împăturit în cutia poştală (III)

Buna,

Vreau sa te felicit pentru faptul ca m-ai gasit. Trebuie sa recunosti ca am fost ascunsa bine. Nu sunt curioasa cum m-ai descoperit, probabil vreun prieten comun te-a ajutat, nu vreau sa aflu. Sa fie secretul tau. Dar sunt curioasa totusi ce flori imi adusesei.
Iti raspund acum la biletel cu un altul, dar nu inseamna ca m-am razgandit. Chiar ma bucura ca ai acceptat sa ne despartim. Si m-ar incanta daca intr-o zi ne-am putea vedea ca doi prieteni vechi, sa povestim ce s-a mai schimbat in viata noastra.

Cu drag,
O prietena

P.S.: Desi am scris acasa, completez acum inainte sa-l bag in cutia postala cu faptul ca mi-a fost frica sa nu te vad in momentul in care m-am apropiat de blocul tau. Sper sa scap si acum la iesire.

Împăturit în cutia poştală (II)

Buna drago,

Uite ca te-am gasit pana la urma. A fost o provocare toata aceasta cautare, si acum ca a luat sfarsit, am decis sa-ti scriu un biletel asemanator cu cel lasat de tine.
Ai fost suficient de rapida cu planul tau. Eu ti-am gasit mesajul chiar a doua zi, si m-am grabit sa ajung la tine cu un buchet de flori, insa a fost prea tarziu.
Ti-am inteles motivele pentru care ai plecat, si in tot acest timp care a trecut m-am gandit, si m-am gandit, si m-am gandit... Si am ajuns la concluzia ca ai dreptate, cel mai bine e sa ne vedem fiecare de drumul sau. De aceea acum nu iti sun la usa, ci doar iti las acest biletel in cutia postala. Te-am cautat doar sa am eu ultimul cuvant, si sa-ti arat ca te pot gasi daca ma ambitionez.

Adio!

P.S.: Sper ca esti bine.

Împăturit în cutia poştală

Buna dragule,

Daca citesti aceste randuri inseamna ca tocmai ti-ai verificat cutia postala, si stiu c-o faci foarte rar, dat fiind ca-ti platesti facturile o data la trei luni. Cand am plecat de la tine nu am avut curaj sa-ti vorbesc, asa ca imediat dupa ce am coborat cu liftul m-am oprit, m-am asezat pe scari, si am inceput sa-ti scriu acest biletel. Nu stiu daca e bilet sau biletel, dar vezi si tu marimea foii pe care o tii acum in mana. Am ales sa procedez astfel pentru ca nu voiam sa citesti prea curand, si sa fie prea tarziu sa mai incerci ceva.

Asa... deci...
M-am saturat! Nu mai vreau!! Nu pot sa ma schimb pentru tine, nu vreau sa ma schimb pentru tine! Ar fi trebuit sa ma iubesti pentru ceea ce sunt, si nu pentru potential. De fiecare data ne certam la final, si trebuie sa ma culc cu aceste ganduri in cap. Vreau sa fiu linistita... Relatia noastra a devenit un chin, care nu se mai termina. Am tot crezut ca intr-o zi va fi bine, dar se pare ca asteptarea nu mai ia sfarsit.
Ma voi muta, imi voi schimba numarul de telefon, voi face tot posibilul sa nu mai poti lua legatura cu mine. E singura solutie pentru a ne desparti.
Acum ai aflat de ce telefonul e mereu inchis, sau de ce nu m-ai mai gasit la aceeasi usa unde obisnuiai demult sa ma surprinzi cu flori.
Poate acum esti nervos, mai ales ca stiu ca tu tii sa ai ultimul cuvant. Dar vei vedea ca va fi bine pentru amandoi, poate pentru tine deja e bine in acest moment in care citesti.

Adio!



"Ti-am citit biletelul. Chiar aseara cand faceai dus cautam facturile sa le platesc. Sunt deja la usa ta, scriindu-ti acest sms."

Unread

Sper ca inca iti citesti scrisorile. Asta ma motiveaza sa-ti scriu acum, desi vreau sa fie scurt.

Ai plecat fara sa te sfatuiesti cu mine. Sunt sigura ca te-as fi convins sa ramai. Stiu ca nu ti-a placut aici niciodata, dar crede-ma ca am facut tot posibilul sa fie bine, sa fim bine... Si as fi facut si mai mult, dar nu ai avut rabdare.
Oricum, sa stii, te inteleg. Chiar daca sunt revoltata, te inteleg. Stiu ce iti doreai.

Mi-ar placea sa-mi trimiti o vedere de acolo, sa vad cum e. Nu uita sa-ti vizitezi bunicii, si catelul care a fost otravit.

Saved to drafts

E doar o scrisoare pe care nu ti-o voi trimite. O voi scrie si va ramane la mine.

Mai tii minte cand ne-am cunoscut? Cum ai venit la mine, m-ai luat de mana si m-ai luat cu tine.
Mai tii minte cand ne-am sarutat pentru prima data? Cum stateam pe iarba amandoi, inconjurati de flori, si ma mangaiai.
Mai tii minte cand am facut dragoste pe nisip? Si apoi am dormit, iar tu mutai umbrela sa nu ma arda soarele.
Mai tii minte cand mi-ai daruit un buchet de frunze colorate? Iar in mijloc imi ascunsesei un biletel.
Mai tii minte cand dansam sub ninsoare? Era noapte, eram doar noi doi, si toata lumea era a noastra.

Apoi a trebuit sa pleci. Si fiecare zi de asteptare era interminabila. Imi ocupam mintea cu nimicuri, sa nu plang dupa tine. Speranta ca intr-o zi ne vom revedea si ne vom continua iubirea m-a facut sa rezist.

Si te-ai intors. Ma imbracasem cu rochia pe care mi-o facusei cadou. Te asteptam, te cautam prin multime, sa te gasesc inainte sa o faci tu, sa te surprind.

Nu-mi face bine sa-mi amintesc, desi nu voi uita niciodata. Dar a fost socant. Nu stiam ce sa cred, nu stiam daca e adevarat, nu intelegeam... Ma uitam la tine si realizam ca te-am pierdut. Nu te recunosteam. Erai tu, dar nu erai tu. Privirea mi s-a indreptat in jos, am inceput sa tremur.

Acum sunt singura, speriata, neajutorata...