Povestea (II)

Ajuns aproape de locul de care ii spusese buburuza filozoafa, gandacelul incepu sa intrebe pe cei de acolo unde sta greierul alchimist. Nu trebui sa insiste prea mult, ca-l si gasise. Insa pana sa-i ceara ajutorul, gandacelul astepta putin ca greierul alchimist sa-i termine de bandajat cochilia melcului care se afla acolo.

- Urmatorul, va rog...
- Buna ziua, greiere alchimist. Am nevoie de un leac pentru intepaturi, un fluturas e ranit.
- Ah, imi pare rau, gandacelule. Nu mai am deloc, insa daca-mi aduci ingredientul de care am nevoie ti-l pot face pe loc.
- Bine, ce anume trebuie sa-ti aduc si de unde?
- Am nevoie de o floricica albastra care creste pe stanci, in munti. Dar este foarte greu de gasit.
- Multumesc, greiere alchimist! Ma voi duce de indata s-o caut.

Si umbla gandacelul mult, mult, urcand si coborand muntii, cautand floricica albastra. Poteci abrupte serpuiau printre stanci, iar gandacelul era frant de oboseala. Dar o zareste. Sus de tot, aproape de varf, floricica albastra. Cu un ultim efort, gandacelul mai urca putin si o culege. Apoi isi deschide aripile si se lasa purtat pana la poalele muntelui. De acolo, mai merge putin si da buzna in laboratorul greierului alchimist.

- Floricica. Floricica albastra. Ti-am adus-o, uite!
- Foarte bine, gandacelule. Esti norocos, ai ajuns destul de repede inapoi. Odihneste-te putin cat prepar leacul, dar sa stii ca nu vindeca toate intepaturile.

Gandacelul se aseza pe scaunelul din ghinda, asteptand nerabdator leacul. Imediat cum il primi, multumi greierului alchimist si pleca.

Indreptandu-se inapoi spre fluturasul alb, gandacelul se intalni pe drum cu toti cei care-l ajutasera: cu buburuza filozoafa care matura in curte, cu bondarul intelept care ii citea dintr-o carte bondarului lenes, cu batranul licurici care-si lumina scorbura, pentru ca se facu noapte din nou.

Ajuns inapoi la fluturasul alb, gandacelul ii verifica emotionat starea. Era inca in viata, desi foarte slabit.

- M-am intors, fluturasule, ti-am zis ca ma voi intoarce!

Dupa care gandacelul ii ingriji intepatura fluturasului cu leacul greu obtinut.
Insa fluturasul nu se simtea mai bine, asa ca gandacelul insista, continuand sa-l ingrijeasca toata noaptea.
Spre dimineata, epuizat, gandacelul adormi alaturi de fluturas, sub o frunza, nestiind ca fluturasul se stinsese din viata.

Sfarsit.

Imi pare rau, iubito, probabil te intrebi acum de ce am omorat fluturasul. E doar un omagiu fata de cei care sufera in spatele frumusetii acestei lumi, aparent plina de lucruri dragute si vesele. Unele lucruri pur si simplu nu pot fi schimbate, oricat ne-am stradui... Sau cel putin asta mi-a zis buburuza filozoafa.

Povestea

A fost odata ca niciodata... un gandacel. Negru, inteligent si sensibil. Ii placea foarte mult sa calatoreasca, sa exploreze. Era si o fire foarte sociala, era placut de toti cei care il cunosteau, insa nu ii putea pastra drept prieteni pentru ca era mereu pe drum. Desi nu avea pe nimeni, nu se simtea singur.

Intr-o zi, in timp ce calatorea linistit, buna dispozitia ii este pe loc alungata la vederea unui fluturas alb, cazut la pamant, suferind.

- Fluturas gingas, ce-ai patit? - intreba gandacelul.
- Vezi-ti de drum, gandacelule, nu cred ca mai rezist mult.
- Dar ce s-a intamplat? Spune-mi!
- M-am ratacit, m-a purtat un vant puternic pana aici. Iar cand m-am trezit, mai devreme, am vazut intepatura ce mi-a fost facuta. Pleaca mai repede cat esti inca bine.
- Ma voi intoarce sa te ajut. Rezista, fluturasule!

Dupa care gandacelul isi croieste drum inapoi spre un vechi prieten de-al lui, un licurici batran, care vazuse multe la viata lui. Insa cum era inca zi, a trebuit sa astepte sa se intunece, sa-l gaseasca in scorbura sa.

- Batrane licurici, scuza-ma ca te deranjez, insa un lucru grav a avut loc si trebuie sa ma ajuti!
- Tanar gandacel, dar ce s-a intamplat?
- Un fluturas a fost intepat si nu se mai poate ridica de la pamant. Are nevoie urgenta sa fie vindecat. Trebuie sa-l salvam!
- Gandacelule, as vrea sa te pot ajuta chiar eu, insa nu mai am fortele tale. Du-te la bondarul intelept. El se pricepe cel mai bine la intepaturi, poate are vreun leac. Il gasesti la capatul padurii, aproape de lac.
- Multumesc, batrane licurici! - spuse gandacelul in timp ce-si luase deja zborul din scorbura luminata.

Ajuns la stup, gandacelul incearca cu greu sa se strecoare printre toate albinele muncitoare pe care nu le puteai intrerupe din activitatea lor continua. Nu era de gasit bondarul intelept, iar gandacelul incepu sa se simta ca intr-un labirint printre fagurii de miere. Cand credea ca in sfarsit l-a gasit, isi dadu seama ca era de fapt bondarul lenes.

- Daca-l cauti pe bondarul intelept, il poti gasi meditand pe un nufar pe lac. - mormai in somnul lui.
- Multumesc! Si somn usor in continuare!

Ajuns pe nufarul bondarului intelept, gandacelul ii povesteste despre fluturasul alb.

- O intepatura zici... Hm... Cred ca stiu... Da... Hm... Greierul alchimist iti poate face leacul de care are nevoie. Dar e departe de aici... departe...

Dupa care bondarul intelept ii explica cu greu directiile necesare pentru a-l gasi.
Era asa intortocheat si lung drumul pana la greierul alchimist, incat nici nu existau carari, ca putini erau cei care l-au strabatut. Dar asta nu l-a impedicat pe gandacel.
Dupa mult, mult timp, indurand si o ploaie puternica, gandacelul ajunge la casa greierului alchimist si bate la usa.

- Buna ziua, eu sunt buburuza filozoafa, cu ce te pot ajuta gandacelule?
- Buna ziua si tie, buburuza filozoafa, este acasa greierul alchimist?
- Imi pare rau, gandacelule, dar greierul alchemist s-a mutat demult de aici. Avea nevoie de un spatiu mai mare pentru laboratorul sau. Dar te rog, intra, ca esti ud tot, sa nu racesti.
- Nu am timp, multumesc, am nevoie sa ajung cat mai repede la el. Stii cumva unde il pot gasi?
- Da. E dupa dealurile acelea, il vei gasi usor pentru ca toti il cunosc acolo.
- Multumesc mult, buburuza filozoafa!

Si gandacelul pleca mai departe.

Sper ca ti-a placut, o voi continua maine.

Noapte buna, iubito, sa visezi frumos!