joi, 29 octombrie 2009

Our unreal story (LXVIII)

Se pare ca nu ai mai ajuns, desi cumva te-am simtit acolo. De fapt sunt sigura ca ai fost acolo. Cred ca ai fost acolo, dar intr-un univers paralel. Probabil nu ne este permis sa ne intalnim in realitate. Sau poate doar gandesc eu prea mult. Poate doar nu ai venit.

miercuri, 7 octombrie 2009

Our unreal story (LXVII)

Raspuns la raspunsul tau:
Ce rautacioasa poti sa fii cateodata....

Raspuns:
Ne vedem acolo. Insa esti responsabila de modul cum intram inauntru. Faci tu o schema ceva... esti fata descurcareata.

Intrebare:
Am uitat sa iti spun ca una dintre fanteziile mele este la metrou. Banuiesc ca ai inteles intrebarea...

Our unreal story (LXVI)

Raspuns:
Va trebui sa te asezi in genunchi pe peron la metrou. Si eu poate iti voi intinde o moneda. Haha! Sincera sa fiu, nu ma asteptam.

Intrebarea:
Deci ne vedem acolo, da? Sper sa putem intra.

Our unreal story (LXV)

Raspuns la raspunsul raspunsului meu:
Da... am visat impreuna... si ne-am intalnit in vis ca de-obicei...

Raspuns:
Nu vreau sa ne intalnim pana nu imi raspunzi la urmatoarea intrebare.

Intrebare:
Vrei sa fii sotia mea?

Our unreal story (LXIV)

Raspuns la raspunsul tau:
Cred ca... ai visat.

Raspuns la intrebarea ta:
1. Sa ma lasi sa te pun in acvariu alaturi de Mitica si Charlie.
2. Sa-mi indeplinesti cate 3 dorinte in fiecare zi dupa ce-ti dau de mancare.
3. Sa traiesc o viata de vis cu tine.

Intrebarea mea:
Ti-a placut replica de la inceput, nu?

Intrebarea mea reala:
Ne vedem in seara asta, in acelasi loc, doar ca in realitate?

marți, 6 octombrie 2009

Our unreal story (LXIII)

Raspuns:

Sper ca azi noapte cand ne-am intalnit ai primit raspunsul pe care il asteptai... la intrebarea: "Ne vedem diseara? N-am mai facut-o de mult." :-)
Mie mi-a placut enorm sa petrecem din nou noaptea impreuna si sa te simt atat de aproape. De fapt cred ca m-a intaratat foarte tare raspunsul tau anterior si am vrut sa iti demonstrez inca o data de ce sunt in stare. Din cate am observat si tie ti-a placut sa jucam un pic mai dur.
Spune-mi te rog daca am interpretat gresit...

Intrebare:
Daca as fi pestisorul de aur si as putea sa iti indeplinesc 3 dorinte, care ar fi acelea?

luni, 5 octombrie 2009

Our unreal story (LXII)

Raspuns:
Daca ai fi impotent sau pur si simplu nu m-ai satisface sexual ti-as da papucii si mi-as lua un mascul adevarat.

Intrebare:
Ne vedem diseara? N-am mai facut-o de mult. Ma refer la visat bineinteles.

Our unreal story (LXI)

Raspuns:
Daca ar fi o boala incurabila, nu m-as lasa asa cu una cu doua ci as incerca sa obtin parerea mai multor specialisti si daca raspunsul nu va fi favorabil as incerca sa apelez si la metode naturiste. In orice caz te tine nu te-as lasa coplesita de aceste probleme si as face ca totul sa para normal, ba mai mult, clipele petrecute impreuna si alaturi de cei dragi, le-as face memorabile.
Acelasi lucru l-as face daca ai fi invalida. Nu as lasa ca acest impediment sa ne perturbe fericirea si frumusetile vietii. Am calatori foarte mult, am face lucruri pe care poate intr-o viata de om nu le-am face din cauza ca ne-am lasa coplesiti de problemele marunte si de cotidian.

Intrebare:
Ce ai face daca vei afla ca sunt impotent sau ca pur si simplu nu te satisfac sexual?

duminică, 4 octombrie 2009

Our unreal story (LX)

Raspuns:
E normal pentru un barbat sa aiba o astfel de fantezie, insa nu as lua-o foarte in serios. Oricum, nu as accepta, nu sunt genul si nici nu sunt curioasa, indiferent cine ar fi a treia persoana, sorry.

Intrebare:
Cum ai reactiona tu daca ti-as spune ca am o boala care nu se poate trata sau sunt invalida?

Our unreal story (LIX)

Raspuns:
Nu stiu daca pot defini neaparat ca dragoste la prima vedere insa iti spun sincer ca in interiorul meu am identificat niste senzatii extrem de placute. Era o dorinta foarte mare in mine.
Intr-adevar toata acea vanatoare este senzationala. Eu ador vanatorile asta nu inseamna insa ca ma plictisesc o data ce am doborat victima... :)

Ai dreptate cand spui ca este foarte important ce se intampla dupa...

Intrebare:
Daca ti-as spune ca una dintre fanteziile mele este sa fac dragoste cu tine si cu o prietena de-a ta, cum ai reactiona? Ai accepta sa imi indeplinesti fantezia?

Our unreal story (LVIII)

Pai spatiul mic ar ajuta in caz de turbulente, nu?
Ma incadrez si eu in restul fanteziilor tale, ce-i drept.

Raspuns la intrebarea ta:
Nu prea mai cred. Credeam intr-o perioada. Intr-adevar e foarte placut sa traiesti acele lucruri de la inceput, furatul de priviri, gesturile etc. As zice mai mult ca dragostea la prima vedere e o obsesie temporara, pe loc, o "proximity infatuation" daca vrei. Insa important e ceea ce urmeaza dupa acest joc de la inceput.

De ce? Tu te-ai indragostit pe loc de mine cand ne-am intalnit la metrou? Asta e urmatoarea mea intrebare.

Our unreal story (LVII)

Imi place fantezia ta. si eu m-am gandit de multe ori... am o pasiune pentru spatiile publice... Iti amintesti insa cat de inguste si incomode sunt toaletele din avion?

Ai trisat un pic.... nu te-ai gandit la o alta intrebare....
Este dificil sa raspund.... sunt prea multe.... oricum trebuie sa fie un spatiu public. O toaleta de restaurant in timp ce toti prietenii sunt la masa, o cafenea, intr-un parc, intr-un muzeu, toaleta de la birou in timpul programului. In orice caz o locatie cu risc ridicat. E adrenalina.
Cred ca cel mai mult mi-ar placea sa fie intr-o pauza de pranz. Sa plecam de la birou sa ne intalnim, sa se intample si pe urma back to office.

Intrebare:
Crezi in dragoste la prima vedere?

Our unreal story (LVI)

Cam scurt raspunsul la intrebarea mea reala, mai mult ai dezbatut-o pe cealalta. Nu cred ca ai putea sa dai de mine daca eu nu te-as lasa.

Anyway, sa raspund acum la intrebarea ta, influentata se pare de cea pusa in gluma de mine. Dar iti voi spune doar o fantezie. Desi hm, e greu de ales doar una. Ok, asta: in toaleta unui avion cand sunt turbulente. Trebuie sa recunosti, pe asta n-ai mai auzit-o.

Sunt si eu curioasa ce raspunzi tu, deci ramane aceeasi intrebare si pentru tine.

Our unreal story (LV)

Sunt deja 2 intrebari.... si tu ai zis una singura.

Asa mare ti s-a parut??? Ma bucur atunci :-). Ca sa ma laud putin o sa iti spun dimensiunile mele 90-30-90. :-) glumesc. De fapt pe mine nu m-a inzestrat natura foarte tare insa incerc sa ma descurc cu ce am. Ma flateaza oricum intrebarea ta si mai ales cum ai formulat-o.

Te voi cauta... si te voi gasi eu pana la urma... sunt un mic detectiv in realitate.

Intrebare:
Ce fantezie sexuala ai? Daca ai mai multe nu ma supar daca mi le vei impartasi.

Our unreal story (LIV)

Multumesc!

Intrebare: o ai la fel de mare ca in vis?

Glumesc, voiam sa-ti dau putina satisfactie. Intrebarea reala: Daca eu incetez acum sa-ti mai raspund pe mail si nici nu mai apar in vis, ce faci? Sunt foarte atenta la ce raspunzi.

Our unreal story (LIII)

Iti voi respecta dorinta.

Sa stii ca nu ti-am violat contul de mail... iar faza cu Petronel / Petronela este doar o coincidenta.

Atunci o intreabare.

Ladies first!

Our unreal story (LII)

Nu, nu vreau sa facem schimb de nume, accepta-mi dorinta asta te rog.
Apropo, am devenit putin paranoica cand ai zis de Petronela, pentru ca pe ultimul tip cu care ieseam il chema Petronel.

Da, interesant jocul, chiar aveam in plan ceva asemanator, si anume sa facem schimb de secrete, eu unul, tu unul, pe rand. Dar hai sa ramana sub forma de intrebari, cum ai zis tu, doar ca una pe rand, ok?

Our unreal story (LI)

Cred ca e mai interesant sa nu ne cunoastem numele. Daca nu iti place numele meu? Sau daca mie nu imi place numele tau? Esti constienta ca ne poate afecta relatia din momentul acesta? Daca pe mine ma cheama Pascalopol? Si tu esti Petronela? (sper sa nu fie asa) Hai sa ne lasam in continuare cuprinsi de poveste. Nu se stie daca vom mai avea sau nu ocazia. Daca totusi vrei, imi poti da tu un nume, care iti place tie si eu iti dau tie unul. Ce zici?

Iti propun un joc.

In fiecare zi ai dreptul sa imi pui 3 intrebari la care eu va trebui sa raspund sincer si acelasi lucru il voi face si eu. Vei primi 3 intrebari de la mine la care va trebui sa imi raspunzi sincer.

Accepti?

Our unreal story (L)

Despre ce vorbesti?
Nici eu nu am visat nimic, cred. Nu-mi place ca nu pot avea controlul absolut asupra a ce vreau sa visez si cand. Si nici tu se pare.
Sau uneori nu ne amintim.

Imi dau seama acum ca noi nu am facut inca schimb de nume. Insa in acelasi timp as vrea sa ramana asa, pentru o aura mai misterioasa. Probabil e o trasatura de-a noastra, ne plac lucrurile misterioase. Desi sunt foarte curioasa, si ma gandesc si la numele pe care l-as purta daca ne-am casatori. O alta trasatura de-a noastra, ce-i drept.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Our unreal story (XLIX)

De cateva ore ma chinui sa te gasesc ...

Nu mai esti acolo....

Mi-e dor de tine....

Iarta-ma daca am gresit....

Our unreal story (XLVIII)

Iarta-ma ca nu am mai ajuns aseara....
sunt foarte vinovat.... sper sa ma ierti...

Da, cred ca ai dreptate in privinta copiilor si cred ca si pe mine m-a luat valul...
Da stiu ca voi femeile desi va doriti copii mai tare ca noi poate, preferati sa vina mai incolo... Intr-un moment mai indepartat, cand va veti sti stapane pe propriile forte.

Si eu ma gandeam la un moment dat exact la aceeasi chestie. Ca sufletele pereche au fost create doar ca noi sa nu ne simtim singuri si pentru a spera ca e cineva acolo si pentru noi. Dar cred ca e mai frumos daca nu ne-am gandi asa si daca am spera in continuare. Speranta moare ultima!

vineri, 2 octombrie 2009

Our unreal story (XLVII)

Interesant la cate te-ai gandit, credeam ca doar noi sexul frumos ne gandim la astfel de lucruri. Si da, imi place cum i-ai descris. Eu intotdeauna cand ma gandesc la copii mi se pare ceva foooooaaaaaarte indepartat, la modul ca e un drum complex si lung pana acolo.

Hm, da, bine ca ti-ai amintit tu de ei, ar trebui sa-i intrebam. Poate-i intalnim si in seara asta.

Cred ca fiecare dintre noi are teoria sa despre suflete pereche. Ma gandesc uneori ca acest concept al sufletelor pereche a luat nastere pentru a nu ne mai simti singuri si pentru a crede ca undeva cineva exista pentru noi si ne asteapta. De aceea momentan prefer sa gandesc ca e important e sa poti trai de unul singur, fara sa depinzi de altcineva. Cumva ma face tare si nu devin deprimata. Dar imi doresc enorm ca sufletele pereche sa existe.

Eu ma pregatesc de culcare, te astept acolo. Daca intarzii, intru eu in vorba cu batraneii pana ajungi si tu.

Our unreal story (XLVI)

Da, intr-adevar poate ma grabesc... insa mereu ma gandesc cum vor fi copiii mei... imi doresc ca fetitza sa fie delicata, finutza, sa faca cursuri de dans si poate chiar balet. Baiatul vreau sa fie barbatel asa de cand e mic... sa le fure fetelor sarutari la gradinita si sa iasa cu baietii sa joace fotbal si sa ii placa muzica...

Ai perfecta dreptate ca este usor periculos si dureros pentru copiii nostri. Trebuie sa descoperim cum putem imparti visul cu altcineva... cum putem invita pe cineva in universul nostru... sau am putea sa ii intrebam pe cei cu care ne mai intalnim in vis. Mai tii minte cuplul acela dragutz de batranei care stateau pe banca in statia de metrou si chiar daca venea metroul dintr-un sens sau altul ei nu urcau? Si noi ne gandeam ca inca se iubesc pentru ca se uitau atat de dragastos unul la celalalt. Haide sa ii intrebam pe ei. Sigur cunosc secretul!

Cred ca sufletul pereche il recunosti instantaneu. Cred ca este un sentiment foarte puternic pe care il simti atunci cand il intalnesti. Cred ca de la inceput stii ca este si nu descoperi pe parcurs....

Our unreal story (XLV)

Da, asa ar fi mai bine, ca baietelul sa fie primul, dar nu vreau sa am prea multe pretentii. Nu m-am gandit la nume, mi-ar placea sa-i pot numi in momentul in care ii tin pentru prima oara in brate. Dar imi place ca tu te-ai gandit. Si chiar as vrea sa fie gemeni, pastrand totusi acele trasaturi de care ziceam.

Pai daca lumea noastra e secreta si nimeni nu are acces la ea, ce se intampla cand copiii vor creste mari? Trebuie sa cunoasca si ei pe cineva, sa se indragosteasca, sa isi urmeze cursul vietii. Oare putem invita pe altii in lumea noastra?

Credeam si eu candva in suflete pereche, acum insa nu stiu daca mai cred. Daca pe fiecare de care te-ai indragostit l-ai considerat la acel moment suflet pereche, incetezi apoi sa mai crezi. Mi-ar placea ca noi doi sa fim, insa cand poti spune cu adevarat ca ti-ai gasit sufletul pereche? Cand te-ai indragostit, cand te-ai casatorit, cand ai facut primul copil, sau cand ai murit?

Our unreal story (XLIV)

Si care ai vrea sa fie primul nascut? Eu vreau sa fie baietzelul ca sa o protejeze pe cea mica. Si mi-ar placea sa il cheme Alexandru sau Robert. Iar pe fetitza Crisa sau Crista sau Alexandra... nu ma pot hotari. Tu cum te gandesti sa ii cheme? Nu ti-ar placea sa avem gemeni?

Spuneam ca va fi secretul nostru pentru ca nimeni nu ii va cunoaste. Nimeni nu va putea patrunde in lumea noastra.

Eu cred ca fiecare isi creeaza lumea lui in vis si de fapt putini sunt cei care se intalnesc. Noi suntem norocosi. Cred ca este la fel si cu sufletele pereche. Toti avem un suflet pereche insa nu toti ne gasim perechea in lumea asta...

Our unreal story (XLIII)

Eu imi doresc de fapt doi copii, o fetita care sa semene cu "el" si un baietel care sa semene cu mine. Ma bucura faptul ca iti doresti si tu, de obicei noi suntem cele care au astfel de dorinte.
Nu-mi pusesem acele intrebari, nu am gandit asa elaborat. Insa probabil ar dormi cand noi parasim lumea din vis. Practic in vis fusul orar e decalat cu 12 ore, nu? Lumea din vis doarme cand noi suntem treji.
Si nu cred ca ar trebui considerat un secret. Daca vrei, e deja secret ceea ce avem noi. Nimeni din lume nu stie ce discutam noi aici, sau de universul nostru din vis.

Acum imi vin alte intrebari. Oare imbatranim si in vis? Cred ca da. Pentru ca, atunci cand esti in vis, esti tot tu cel din viata reala. Incep sa cred ca exista doua universuri paralele, iar noi suntem printre putinii care au descoperit cum sa creeze o legatura intre ele. Mai mult decat atat, oare ceilalti (si cand zic ceilalti, ma gandesc la prima mea experienta de genul asta) sunt in aceeasi lume din vis cu a noastra, sau e o alta pentru fiecare? In fine, gandesc cu voce tare. Sau mai bine zis cu litere pe ecran.

Our unreal story (XLII)

Un copil! Daca ai stii de cand imi doresc un copil!
Ar fi foarte frumos... Copilul nostru! Doar al nostru! Si nu va sti nimeni! Va fi secretul nostru.
Insa ... te gandesti ca poate va fi trist? Noi doi nu vom avea timp de el decat in vis... si cand nu suntem acolo? Ce va face el singurel?

Si totusi.... Ai vrea sa avem fetitza sau baietzel?

Our unreal story (XLI)

Si eu am fost foarte ocupata astazi. De fapt mai in fiecare zi sunt. Nu stiu ce ne-am face in realitate, probabil cu greu am avea timp pentru noi. Mai bine ca ne putem vedea cand dormim, mi se pare ideal. Haha!

Stii ce ma intrebam mai inainte, dar e doar o curiozitate, nu trebuie sa te sperii. Si anume daca am putea face un copil in lumea noastra. Si cand zic a noastra, ma refer la cea din vis bineinteles. Tu ce crezi?

Our unreal story (XXXX)

Iar mi-a venit randul sa fiu xxxx :).
Iarta-ma te rog ca nu am dat nici un semn astazi insa am fost foarte prins....
Sa stii ca si eu m-am simtit ciudat azi dimineata. Stiu ca am avut un vis, s-a intamplat ceva azi noapte pentru ca imediat cum m-am trezit stiu ca aveam asa un ranjet pe toata fata insa pana sa ajung la baie, am uitat complet ce s-a intamplat azi noapte....

Ai dreptate ca devine ciudat...

Recunosc.... imi surade propunerea ta... prima parte imi place nespus :-) si da... hai sa continuam ... sa intram intr-un alt vis .... si poate il vom continua pe primul sau cine stie?

joi, 1 octombrie 2009

Our unreal story (XXXIX)

Incepe sa devina ciudat ce se intampla. Imediat cum m-am trezit am deschis laptopul sa-ti scriu. Insa nu puteam citi literele de pe ecran. Ceea ce m-a dus cu gandul imediat ca sunt de fapt intr-un alt vis. M-am speriat si m-am trezit, cred, cu adevarat de data asta. Pentru ca acum pot citi si scrie.

Vreau sa incercam ceva. Ca data viitoare, diseara daca-ti citesti mailul la timp, sa ne propunem sa adormim dupa ce facem dragoste. Sunt curioasa daca ne trezim de tot sau daca intram intr-un alt vis. Deci vreau sa vad sensul, daca exista mai multe trepte sau nu.

Our unreal story (XXXVIII)

Sunt de acord.
Ne vedem la 2 in aceeasi statie.

Grabeste-te! Nu mai e mult...

Our unreal story (XXXVII)

Am renuntat sa ne gandim la consecinte si o facem iar, nu? Zambesc cand zic asta.

Ma gandeam sa ne intalnim de fiecare data de-acum la metrou, iar de acolo sa stabilim "statia" la care coboram. Astfel nu ar mai trebui sa ne gandim dinainte unde mergem. Si stiu, suna ca un plan pentru viitor, desi tocmai ce discutam acele lucruri. Dar sa incercam sa vedem daca functioneaza.

Our unreal story (XXXVI)

Ne intalnim iar? De data asta alege tu locul si daca vrei eu il pot infrumuseta...
Ladies first...

Our unreal story (XXXV)

Apreciez cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, insa ma simt acum asediata si vreau sa ies din discutia asta, pe care stiu ca eu am pornit-o. Da-mi mai mult timp sa ma gandesc, sa-mi limpezesc si eu gandurile.
Se apropie ora de somn, ce facem?

Our unreal story (XXXIV)

Nu pot sa cred ca ai spus asta! Cum adica consideri ca traiesti doar atunci cand esti deprimata? imi place sa cred ca nu asta ai vrut sa spui.

Suferinta, deprimarea, durerea in suflet sunt urmari ale iubirii neimplinite, neimpartasite... si cred ca de fapt esti o fiinta plina de afectiune si iubire pe care vrei sa o oferi. esti un burete de afectiune. eu asta am simtit din partea ta... in putinele dati in care ne-am intalnit, desi in vis, asta este senzatia pe care mi-ai transmis-o...

Nu are sens sa te ascunzi, sa fii falsa... trebuie sa fii asa cum esti. Da, stiu ... este mecanismul de autoaparare ... insa cu mine sa stii ca nu trebuie sa te ascunzi....

Lucrurile sunt complicate pentru ca noi le complicam. In realitate viata este simpla...

Our unreal story (XXXIII)

Nu stiu ce sa zic, poate e mai bine sa riscam acum decat sa ne atasam si mai mult unul de celalalt. Sau oare ar trebui sa ne limitam doar la lumea din vis? Sa renuntam cu totul?
E o decizie pe care nu o pot lua, sunt slaba. As vrea ca lucrurile sa nu fie asa complicate. Oricum eu sunt facuta sa sufar, consider ca traiesc cu adevarat doar atunci cand sunt deprimata si imi plang de mila. Incerc sa imi ascund sensibilitatea de cele mai multe ori, insa aceasta sunt eu.

Our unreal story (XXXII)

:-))))) mi-a placut faza cu XXX.

Daca renuntam la vis inseamna ca renuntam la poveste. Esti dispusa sa renunti la poveste?

Sincer si eu in viata am avut parte de experiente nereusite din diverse motive. Intotdeauna se intampla ca unul sa isi doreasca mai mult ca celalalt ca in paralel cu realitatea sa continue si visul insa nu e suficient. Este nevoie de amandoi... Noi suntem creatorii viselor si ai realitatii...

Ok. Ne intalnim. Dar daca dupa o zi sau o sapatamana descoperi ca am o mie de defecte peste care nu poti sa treci cu vederea ce faci? Renunti la realitate, renunti la mine. Dar ai renuntat si la vis. Esti dispusa sa risti? Sa renunti la tot acum cand de-abia construim castelul?