miercuri, 30 septembrie 2009

Our unreal story (XXVII)

De fapt fie, iti povestesc, insa doar preludiul, care ar trebui sa-ti "reactiveze" si restul.

Mi-a placut ca in loc de biletel te-am gasit pe tine si m-ai insotit spre camera. Ne-am urcat in nu stiu ce masina sport ultimul model ti-ai imaginat tu si erai foarte smecher la volan, conducand cu viteza. Pe drum mi-ai zis ca ai facut cateva modificari camerei, sa ma astept la asta cand intru, sa nu stricam visul.

Ajunsi acolo, am sesizat in primul rand ca tavanul era din sticla, ceea ce am apreciat, ca a taiat din obscuritatea la care ma asteptam initial. Salteaua disparuse din mijlocul camerei, de fapt podeaua era o saltea imensa, ca a trebuit sa ma descalt de sandalele cu tocuri, sa pot pasi. La inceput ma impiedicasem, dar m-ai prins inainte sa cad, dupa care m-ai condus spre aparatul de inghetata. Stiu ca mi-a placut cea de fistic. Si cea de pepene galben. Sunt preferatele mele oricum.

Apoi mi-ai propus sa pictam cei patru pereti, sa recream acele peisaje pe care le-am ratat. Ceea ce m-a incantat enorm, a fost si foarte distractiv. Pe urma ai inceput sa-mi faci poze pe fiecare, terminand cu peretele unde era marea si plaja, unde mi-ai cerut sa ma dezbrac, sa fie mai autentic.

Iti amintesti acum?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu