Întrerupt (II)

De cand m-am trezit mi-am dat seama ca nu am niciun plan pentru astazi. De fapt vorbisem cu un prieten sa mergem la tenis, insa terenul unde am rezervat nu e acoperit, iar afara ploua. Sunt prins in casa, nu-mi place. Trebuie sa fac ceva. Deocamdata ascult muzica si sunt surprins ca playerul, desi e pe shuffle, pune numai melodii care stie ca-mi plac. Dragut.

As putea sa sun niste prieteni sa iesim totusi undeva, dar dupa petrecerea de aseara majoritatea probabil sunt mahmuri. Si cine are chef sa iasa pe vremea asta.

Recent am vazut pe cineva in metrou in a carei ochi m-am regasit pentru un moment cand ne-am intersectat privirile. Sa fi fost ea? Pentru ca undeva trebuie sa fie, undeva unde acum isi traieste viata ei inainte de mine. Abia astept sa o intalnesc!

Ma pune pe ganduri faptul ca fiecare om din metrou are povestea lui, visele lui, problemele lui, o viata pe care a trait-o si care e diferita de a celorlalti. Mi-ar placea sa se opreasca timpul si sa-i ascult si sa-i cunosc pe toti.

Si mai ales pe ea. Sunt obsedat de ea. O iubesc de pe acum!

Întrerupt

Afara e putin intunecat pentru ca a plouat. Mai inainte zaceam pe scaun si ma uitam pe fereastra fara sa gandesc nimic, era asa liniste incat se auzea de la departare sunetul pe care cauciucurile masinilor il faceau in contact cu asfaltul ud. Internetul nu merge, chef de filme nu mai am de mult timp, obisnuiesc sa ma refugiez in capul meu ascultand muzica. Mi-ar fi placut sa am puterea sa traiesc singura, dar sunt dependenta de un el pe care il astept de mult timp si nu mai apare. Ma intreb deseori unde e, ce face acum si daca se gandeste si el la mine.

Nu pot sta singura in casa pentru ca ma deprim. Am incercat sa chem cateva prietene la mine, dar nu vrea nimeni sa iasa pe vremea asta sau au deja alte planuri. In plus, nu simt ca mai am pe nimeni drag. M-am certat sau i-am alungat din viata mea pe toti cei pe care ii consideram apropiati. Sunt toti egoisti, dar si eu sunt la fel, ii inteleg, insa nu inseamna ca si accept. Nu am avut niciodata prietenii la care am visat...

M-am saturat si de toate rolurile pe care le joc. Trebuie sa fiu cineva cu fiecare, nu as putea fi eu cu nimeni. Trebuie sa ma adaptez, sa pot socializa. Unii nu au sensibilitate, restul prefera sa si-o ascunda. Toti vor sa para puternici. Si aproape ca imi impun si mie sa port aceasta masca. Nu-mi place lumea in care traiesc.

Sper ca nu mai dureaza mult pana il intalnesc, am nevoie de el in viata mea. Traiesc pentru el si il voi coplesi cu iubirea mea, iar el ma va coplesi cu a lui. Stiu ca si el ma asteapta. Imi place sa cred ca e o iubire ideala, care a inceput inca dinainte de a ne intalni.

Unde e el acum si ce face? Se gandeste si el la mine acum? Oare a trecut vreodata pe langa mine?