Our unreal story (XXXIV)

Nu pot sa cred ca ai spus asta! Cum adica consideri ca traiesti doar atunci cand esti deprimata? imi place sa cred ca nu asta ai vrut sa spui.

Suferinta, deprimarea, durerea in suflet sunt urmari ale iubirii neimplinite, neimpartasite... si cred ca de fapt esti o fiinta plina de afectiune si iubire pe care vrei sa o oferi. esti un burete de afectiune. eu asta am simtit din partea ta... in putinele dati in care ne-am intalnit, desi in vis, asta este senzatia pe care mi-ai transmis-o...

Nu are sens sa te ascunzi, sa fii falsa... trebuie sa fii asa cum esti. Da, stiu ... este mecanismul de autoaparare ... insa cu mine sa stii ca nu trebuie sa te ascunzi....

Lucrurile sunt complicate pentru ca noi le complicam. In realitate viata este simpla...

Our unreal story (XXXIII)

Nu stiu ce sa zic, poate e mai bine sa riscam acum decat sa ne atasam si mai mult unul de celalalt. Sau oare ar trebui sa ne limitam doar la lumea din vis? Sa renuntam cu totul?
E o decizie pe care nu o pot lua, sunt slaba. As vrea ca lucrurile sa nu fie asa complicate. Oricum eu sunt facuta sa sufar, consider ca traiesc cu adevarat doar atunci cand sunt deprimata si imi plang de mila. Incerc sa imi ascund sensibilitatea de cele mai multe ori, insa aceasta sunt eu.

Our unreal story (XXXII)

:-))))) mi-a placut faza cu XXX.

Daca renuntam la vis inseamna ca renuntam la poveste. Esti dispusa sa renunti la poveste?

Sincer si eu in viata am avut parte de experiente nereusite din diverse motive. Intotdeauna se intampla ca unul sa isi doreasca mai mult ca celalalt ca in paralel cu realitatea sa continue si visul insa nu e suficient. Este nevoie de amandoi... Noi suntem creatorii viselor si ai realitatii...

Ok. Ne intalnim. Dar daca dupa o zi sau o sapatamana descoperi ca am o mie de defecte peste care nu poti sa treci cu vederea ce faci? Renunti la realitate, renunti la mine. Dar ai renuntat si la vis. Esti dispusa sa risti? Sa renunti la tot acum cand de-abia construim castelul?